Arta lui Brâncuși în fotografie

Galeria noastră foto este o reprezentare vizuală a proiectului nostru educațional și cultural inspirat de Brâncuși. 

Aceasta îmbină arta tradițională cu tehnologia digitală, reunind trecutul și prezentul într-o experiență de învățare unică.

 Aici vom expune fotografiile pe care elevii premiați în cadrul proiectului nostru le vor face într-o excursie la ansamblul monumental din România care cuprinde elemente realizate de acest artist român unic, Constantin Brâncuși.

Ansamblul monumental a fost inclus de curând în patrimoniul mondial UNESCO.

1907 - 1908 - Prima versiune a operei Sărutul, realizată de Brâncuși

A marcat o schimbare majoră față de realismul emotiv caracteristic celebrei interpretări a aceluiași subiect de către Auguste Rodin. Compoziția, textura și materialul acesteia evidențiază fascinația lui Brâncuși atât pentru formele, cât și pentru spiritualitatea artei africane, asiriene și egiptene. Această atracție l-a determinat, de asemenea, pe Brâncuși să realizeze Sărutul folosind tehnica "sculpturii directe", o tehnică care devenise populară în Franța la acea vreme datorită interesului pentru metodele "primitive". Aceste sculpturi semnifică trecerea sa către forme simplificate, precum și interesul său pentru texturi contrastante – ambele aspecte cheie ale operei sale ulterioare.

(foto - Calcar – Muzeul de Artă din Philadelphia)

1909 - 1910 - Muza adormită I

Portretele, capetele și busturile erau subiecte frecvente în opera lui Brâncuși, care a primit numeroase comenzi pentru astfel de lucrări. Cu Muza adormită I, inspirată de baroneasa Renee-Irana Frachon, Brâncuși a dezvoltat o formă distinctivă a bustului portretistic, reprezentând doar capul fără trup al modelului. Această lucrare a reprezentat prima abordare a lui Brâncuși a temei capului adormit, un ciclu tematic care l-a ocupat pe artist timp de aproximativ douăzeci de ani. Netezimea piesei, obținută prin practica artistului de a lustrui suprafața sculpturilor sale până la atingerea unui luciu intens, contrastează cu conturul bine definit al trăsăturilor faciale ale modelului.

Marmură – Muzeul și Grădina de Sculptură Hirshhorn, Washington DC

1918 - Coloana fără sfârșit

Creată inițial în 1918, în lucrarea Columna fără sfârșit, Brâncuși face referire la axis mundi, sau axa lumii, un concept esențial pentru credințele multor culturi tradiționale, care întruchipează legătura dintre cer și pământ. Această abordare reflectă afinitatea puternică și persistentă a lui Brâncuși pentru sacrul, cosmicul și miticul. Columna fără sfârșitabordează, de asemenea, o altă temă a operei lui Brâncuși, ideea de infinit, sugerată aici prin repetarea unor forme romboidale identice. Această imagine prezintă cea mai faimoasă dintre Columnele fără sfârșit ale lui Brâncuși, versiunea care a constituit piesa centrală a monumentului sculptural tripartit dedicat soldaților căzuți în Primul Război Mondial, ridicat la Târgu-Jiu, România, în 1938.

Vrăjitoarea

Cultura românească a avut o influență majoră asupra lui Brâncuși, în special tradițiile sale de sculptură în lemn și folclorul mistic. Deși, în general, nu menționa referințe specifice pentru operele sale, se spune că Vrăjitoarea, sculptată dintr-o porțiune de trunchi de copac la intersecția a trei ramuri, a fost inspirată de o vrăjitoare zburătoare dintr-un basm românesc. De asemenea, pentru sculpturile sale în lemn, el s-a inspirat din arta tribală africană, fiind parțial influențat de exemplul lui Paul Gauguin. La fel ca în cazul operei de față, soclurile erau elemente importante ale sculpturilor lui Brâncuși; sculptate manual de artist, soclurile sale erau concepute ca opere de artă de sine stătătoare – un concept cu adevărat inovator în istoria sculpturii, care a răsturnat tradiția veche de secole de a face distincție între o operă sculpturală și soclul pe care aceasta se află.

Nuc pe soclu de calcar – Muzeul Guggenheim, New York

1926 - Peștele

Animalele, în special cele cu puteri de transformare din mituri, au reprezentat o sursă de fascinație pentru Brâncuși. El a realizat numeroase sculpturi reprezentând pești, păsări, foci și lebede. În cazul peștilor, în loc să le sculpteze solzii și înotătoarele, s-a străduit să surprindă calitățile esențiale ale animalului – "viteza, corpul său plutitor și sclipitor văzut prin apă... doar sclipirea spiritului său". La fel ca în această lucrare, Brâncuși a juxtapus adesea diverse texturi, culori și forme, folosind materiale precum bronzul, calcarul, marmura și stejarul. Peștele din bronz este așezat pe un soclu din lemn, surmontat de o oglindă, care funcționează ca parte integrantă a operei de artă în sine – evocând habitatul peștelui, o întindere de apă, a cărei calitate reflectivă redă sentimentul de infinit pe care Brâncuși a căutat adesea să-l surprindă în opera sa. Baza din lemn cu oglindă servește, de asemenea, drept suport structural, întrucât fără ea peștele nu ar putea "sta" în picioare, ci ar trebui să zacă pe o parte.

Bronz, metal și lemn – Colecția Tate, Regatul Unit

1928 - Bird in Space

Imagistica păsărilor a constituit o parte importantă a operei lui Brâncuși pe parcursul unei mari părți a carierei sale. Începând cu sculpturile sale din 1910 din seria Maiastra, inspirate de o pasăre magică din folclorul românesc, el a continuat cu lucrări precum Pasărea măiastră și Pasărea de aur. Cu toate acestea, numeroasele sale variațiuni ale operei Pasărea în spațiu au reprezentat cele mai cunoscute abordări ale acestei teme. În aceste lucrări intens lustruite, Brâncuși renunță la trăsăturile fizice ale păsării, concentrându-se în schimb pe surprinderea "esenței zborului", prin figuri alungite, ușor conice, care sugerează mișcarea rapidă și ascendentă a păsării.

Bronz – Muzeul de Artă Modernă, New York